Cine nu si-a auzit consultantul cerand insistent acest lucru ? Usor de spus, greu de obtinut 500 de cereri intr-o zi. Cum ajungi totusi la acest numar ?

In primul rand trebuie sa-ti stabilesti obiective foarte clare. Cererea ” Da-mi verde” poate sa devina un obiectiv in sesiune.

In al doilea rand trebuie sa-i organizezi mediul (i.e., camera) asfel incat sa-i captezi atentia usor, sa maresti numarul de oportunitati de cerere si sa folosesti aceste oportunitati pentru a dezvolta limbajul.

DE CE ? Metodele pe care le vei folosi sunt eficiente in a-i atrage atentia asupra ta, deoarece atunci  cand ii intrerupi activitatea sansele sunt mult mai mari ca el sa se uite la tine si sa repete ceea ce ii spui. De asemenea, cand “nu are acces la obiecte” preferate/pe care si le doreste este mult mai probabil ca el sa inceapa sa le ceara (i.e., sa aiba initieri).  Cu cat numarul de situatii in care el este atent la tine si cere, cu atat o sa ai mai multe oportunitati de a ii modela raspunsuri mai complexe.

CUM ? In primul rand trebuie sa-l urmaresti, sa vezi ce ar vrea sa faca in acel moment. In paralel trebuie sa te asiguri ca nu are la indemana toate obiectele si activitatile preferate (i.e., pentru a deveni mediatorul intre obiecte si el). Daca nu pare motivat de obiectele din camera, atunci va trebui sa-i propui cel putin doua activitati sau chiar sa incepi o activitate.

 

METODE

PRIMA METODA: Imitati ce face si faceti un joc din acest lucru. Exemplu: El merge pe jos cu pasi apasati, in timp ce va plimbati. Fiecare, pe rand, calca apasat. Calca primul spunand – “am gasit unul; calc apasat”; apoi ii spuneti – “este randul tau; calca apasat”, in timp ce el calca. In timp ce acest joc progreseaza, poti sa-i gasesti obiecte (foi, cercuri) pe care sa le asezi in cerc sau in alt fel, pentru a juca jocul “calcat apasat”.

A DOUA METODA: Construiti anticiparea – repeta aceleasi cuvinte sau secventa de miscari iar si iar, in aceeasi maniera, inainte de a face pauza. Exemplu: joaca “baba-oarba”. Spune “baba-oarba” in timp ce te indrepti treptat spre el si va da jos patura de pe cap. In timp ce incepe sa fie atent la tine, o sa observi un zambet..te urmareste. S-ar putea sa inceapa sa rada in timp ce iti dai jos patura de pe cap. Cand vezi ca acest lucru incepe sa se intample, opreste-te, chiar inainte de a spune “baba-oarba”. El s-ar putea sa completeze cu “baba-oarba” sau sa incerce sa iti de-a jos patura de pe cap!

A TREIA METODA: Fa ceva neasteptat – repeta aceeasi activitate, in acelasi mod, apoi, deodata, schimba rutina. Foloseste o fraza de anticipare, cum ar fi “Vin acum” sau “Am sa prind mingea” inainte de a-i intrerupe jocul.  Aceasta ii va da un semnal ca ceva urmeaza sa se schimbe. Incearca sa folosesti doua-trei fraza de acest gen pe tonalitati diferite, care sa exprime bucuria de a te interactiona cu el. De exemplu: daca el mananca o prajitura, poti spune “mi-e foame”, pentru ca apoi sa te indrepti catre el si sa te prefaci ca musti din prajitura. Dupa ce a tolerat acest lucru de cateva ori, indreapta-te spre el si scoate niste sunete puternice, ca si cum mananci. Un alt exemplu: daca scoate in mod repetat lopeti pline cu orez si priveste cum se scurge continutul intr-o galeata, prefa-te ca-l mananci! Sau cheama un personaj favorit in joc, ca sa “manance”.

A PATRA METODA: Oprirea jucausa. Poti face asta in mai multe feluri. Cel mai simplu mod este sa-I blochezi mana cu mama ta. De exemplu, daca arunca mingea intr-un container, atunci poti acoperi containerul astfel incat nu mai are cum sa arunce mingea acolo. Sau daca impinge o masina ii poti pune mana pe masina astfel incat el sa nu o mai poate impinge.

METODA: Asteapta-l sa comunice. Stabileste contactul vizual (fara a-l lua de barbie sau a-l striga pe nume), intoarce-te spre el, foloseste gesturile, cuvintele. Toate acestea ii vor indica faptul ca vrei sa interactionezi cu el.

METODA: Raspunde la initierea lui oferindu-i  obiectul dorit sau ia mana de pe obiect. Daca el protesteaza inainte de a folosi blocarea jucausa atunci nu-l bloca.

METODA: Controleaza accesul este o alta metoda prin care il poti ajuta sa-ti ceara obiecte sau activitati. Prin tinerea obiectelor aproape de tine il incurajezi sa se uite la tine si sa-ti spuna ca vrea un obiect sau altul. Asigura-te ca ai langa tine unul sau doua obiecte, nu mai mult. Daca ai prea multe, isi va alege altceva pentru care nu trebuie sa lucreze sau sa ti-l ceara (il va lua singur).

METODA: Foloseste bucatele mici. Mai exact, da-i cate o piesa de puzzle si nu 10, deseneaza 1 patrat si nu 8 patrate cate ti-a cerut. De ce nu ii dai 8? Pentru a-ti mai cere o data sau de doua ori “deseneaza patrat” sau pentru a-I extinde limbajul (ex., mai deseneaza un patrat”).

METODA: Foloseste sabotarea cand esti convins ca stie secventa unei activitati. Tine un obiect astfel incat el sa-l ceara. Da-i cana, dar nu apa; da-i foaia, dar nu si creioanele. Aceasta este o buna strategie de a-l invata sa puna intrebari (Unde sunt creioanele?). Pentru ca sabotarea sa functioneze el trebuie sa identifice repede obiectul lipsa.

METODA: Foloseste protestul pentru a-l invata sa spuna adecvat “stop” sau “nu mai vreau”. Schimba activitatea (deseneaza in loc de patrat un cerc – nu vreau cerc, vreau patrat). Cand folosesti aceasta metoda ajuta-l imediat sa spuna adecvat “nu…”; nu astepta sa apara protestul lui verbal dupa care sa faci corectia.

METODA: Asociaza sunete/cuvinte cu ceea ce face el. De exemplu: in timp ce deseneaza de unul singur, spuneti “deseneaza, deseneaza, deseneaza” sau “de jur imprejur, de jur imprejur, de jur imprejur si stop” sau “sus si jos, sus si jos” (orice descrie ceea ce face el in acel moment). Foloseste tonalitatea (lalaita, exagerata, inceata) care ii place in mod obisnuit. Simpla asociere a acestor cuvinte sau sunete cu incurajari va face probabil ca si el sa foloseasca aceste cuvinte sau sunete mai tarziu.

METODA: Foloseste expresii faciale sau miscari ale corpului exagerate, pentru a iesi “in relief”. De exemplu: fa ochii foarte mari, cazi cu un zgomot puternic, tipa cu gura larg deschisa si cu mainile frecandu-ti “lacrimile”.

METODA: Cheama alte “personaje” in joc. De exemplu: il place sa-l balansezi pe o minge. Cheama si alte jucarii si lasa-le sa se balanseze pe minge. Daca incepe sa impinga aceste personaje jos de pe minge, spune “da-te jos …..”, in timp ce el le impinge.

 

CATEVA REGULI IN FOLOSIREA PROMPTULUI

PRIMA REGULA – MONITORIZEAZA-I MOTIVATIA. Daca este motivat este mult mai usor de convins sa foloseasca noua abilitate. Daca nu este motivat sau sarcina este mult prea grea o sa-ti fie foarte greu sa-l convingi sa raspunda. Momentele in care este motivat sunt cele mai bune pentru extinderea limbajului (folosirea promptului). Prin urmarirea interesului lui – te asiguri ca este interesat/motivat de activitate. Totusi, o sa apara situatii in care el o sa-si piarda interesul pentru o activitate sau alta. In astfel de situatii schimba activitatea sau actiunile din joc, asigura-te ca e din nou interesat de ceea ce faci tu – si doar atunci foloseste promptul.

De asemenea, trebuie sa te asiguri ca promptul este foarte clar, ca a inteles ce trebuie sa faca sau sa spuna. O posibila greseala – sa folosesti intrebarile retorice (Conduci masina? – la astfel de intrebari nu poate sa raspunda decat prin da si nu; nu ii poti extinde raspunsul). O alta posibila greseala este folosirea diferitelor intrebari cu rol de prompt (fiecare cerand un raspuns diferit – Spune-mi ce vrei/Vrei cubul asta?/Spune-mi ce culoare vrei?). Daca faci asta ii va fii greu sa inteleaga ce raspuns vrei de la el. De aceea, fa pauza in vorbire inainte de prompt, atrage-I atentia asupra ta si foloseste o singura fraza. Fraza pe care i-o ceri trebuie sa aiba legatura cu ceea ce face el.  Nu il intreba ce varsta are cand se face puzzle.

De regula, poti sa folosesti 3 prompturi consecutive. Daca la primele doua nu-ti raspunde atunci trebuie sa-l ajuti mai mult. Daca nu repeta dupa tine nici a treia oara, nu mai insista, treci la alta actiune sau activitate. Important este ca el sa ramana motivat!

A doua regula – ASTEAPTA 3-4 SECUNDE DUPA FIECARE PROMPT. Vrei sa-I oferi timp de a raspunde inainte de a schimba promptul.

A treia regula –  TREBUIE SA RASPUNDA/REPETE SI DUPA SA PRIMEASCA (SA FOLOSEASCA RASPUNSURI MAI ELABORATE). De exemplu, el stie sa ceara “Vreau muzica” – si vreau sa il invat sa spuna mai mult – voi spune imediat dupa ce el mi-a cerut “vreau muzica” – Vreau sa ascult (numele formatiei)” – el repeta – si apoi ii voi da voie sa asculte muzica.

Ultima regula – SCHIMBA NIVELUL PROMPTULUI. Nu uita ca, in final, vrem ca el sa vorbeasca mai mult…SI SINGUR! Tot ajutorul tau trebuie retras treptat astfel incat el sa ajunga sa spuna din ce in ce mai mult singur si nu cu ajutorul tau.

 

CATEVA REGULI PENTRU RECOMPENSARE

Prima regula – CONSECINTELE NATURALE PENTRU COMUNICARE SUNT CELE MAI BUNE. Daca in desen il intrebi ce a desenat si spune “o casa” deseneaza-i si tu o casa si nu ii da un abtipild.

A doua regula – OFERA-I RECOMPENSA IMEDIAT. Asa il ajuti sa realizeze asocierea mai repede intre raspuns si consecinta.

A treia regula – RECOMPENSEAZA DOAR COMPORTAMENTELE ADECVATE.

A patra regula – RECOMPENSEAZA CELE MAI BUNE RASPUNSURI. Daca spune “Vreau puzzle” cand el stie sa spuna “Vreau sa fac un puzzle” ce forma de cerere ai sa onorezi? Cand ii oferi obiectul dorit e bine sa repeti ceea ce a spus el plus alte doua trei cuvinte (Vreau sa fac puzzle – ii dai puzzle-ul si spui “Vreau sa fac puzzle-ul cu masini – aici el nu trebuie sa repete – doar il expui la nivelul urmator de cerere).

 

CONCLUZII

De fiecare data cand introduci o activitate sau jucarie noua o vei face in asociere cu  recompensele deja stabilite. Cu alte cuvinte, fa ceva care s-ar putea sa nu-i placa prea mult in combinatie cu ceva ce stii ca-i place. Aceasta idee ramane adevarata, indiferent de activitatea noua pe care o introduci. Orice recompensa poate fi folosita pentru a produce asocierea. De exemplu, daca ii place sa fie tinut strans, asociaza aceasta activitate cu cititul unei carti. Daca ii place sa priveasca obiecte care se invart, alege jucarii sau activitati ce presupun invartire. Daca ii place muzica, canta sau exagereaza inflexiunile vocii atunci cand interactionezi cu el.

Dupa ce l-ai “agatat”, sau dupa ce l-ai facut sa-i placa activitatea, il poti invata sa ceara acea activitate sau poate sa ceara diferite bucati sau parti din ea. Multe dintre primele jucarii sau activitati pe care le-ai ales pentru prezentare pot fi considerate jucarii “stimulatoare”. De exemplu, titirezi, roti care se invartesc, mecanisme, incastre, etc. Cu alte cuvinte, daca el este lasat singur cu jucaria, el poate alege daca sa o priveasca sau daca sa interactioneze cu ea de mai multe ori, intr-un mod repetitiv. Este important sa nu-l lasi “sa se joace” cu jucaria in acest fel, deoarece comportamentele auto-stimulatoare au tendinta de a se auto-incuraja. Nu dorim sa-i sporim comportamentele auto-stimulatoare prin oferirea accesului nelimitat la aceste jucarii. Ceea ce incercam sa facem, este sa asociem jucaria-stimul cu vorbitul si interactiunea. Acestea sunt jucarii care ar trebui sa fie tinute intr-un loc special, nu la vedere, si care sa fie folosite numai atunci cand este prezent un adult. Este important ca tu sa detii controlul asupra jucariilor pentru a-l impiedica sa se stimuleze si sa te ignore! Daca gasesti o jucarie sau activitate de care el sa fie interesat, incearca sa gasesti si altele care sa-i poata oferi aceeasi stimulare senzoriala (sau una similara).

Un alt set de jucarii sau activitati care trebuie privite cu atentie sunt cele care combina cauza si efectul cu asa-zisa joaca. De exemplu, spalatorii de masini care chiar improasca apa, cuptoare care scot baloane atunci cand gatesti sau chiuvete de jucarie care arunca apa atunci cand sunt apasate. Daca ii place partea de “cauza si efect” a jucariei, de multe ori il poti face sa reactioneze la tine doar daca controlezi acea parte a jucariei. De exemplu, daca vrea sa vada baloanele din cuptor, probabil ca el va cere “gateste” daca tu apesi pe butonul de la ochiul de aragaz.

Una dintre cele mai mari greseli pe care tutorii le fac, este aceea de a se aseza jos cu copilul pentru a se juca si de a incepe sa puna o mie de intrebari. Aceasta nu este joaca, este testare, iar copilul s-ar putea sa o gaseasca aversiva. Tu trebuie sa eviti sa formulezi cerinte si doar sa te bucuri de joaca impreuna cu el. De exemplu, daca ii plac vocile “copilaroase”/”prostesti” si modele de intonatie exagerata poti canta sau spune aceeasi serie de cuvinte in timp ce te joci cu jucaria, pe un ton “melodic”. De exemplu, daca il tii pe o minge folosita in interventie, a-i putea spune “minge topaitoare, minge saritoare, toti cad jos”. Rostogoleste-l jos de pe minge atunci cand spui jos. Daca faci acest lucru in mod repetat, si daca lui ii place activitatea, probabil ca vei incepe sa observi cum el se uita la tine cu nerabdare cand esti pe punctul de a spune “jos”. Incearca sa te opresti inainte de “jos” si s-ar putea ca el sa completeze cu “jos” in locul tau. Incearca sa eviti sa povestesti pur si simplu ceea ce vedeti ca face el si, in schimb, ia si tu parte. De exemplu, daca ii place se joaca cu un tren pe sine, ia si tu un tren si prefa-te ca lovesti trenul, sau urmareste-l cu trenul de-a lungul sinelor. Daca el pare sa repete aceeasi activitate iar si iar, intrerupe-i actiunea intr-o maniera vesela, jucausa. De exemplu, daca alearga in cerc in jurul camerei, ridica-i mainile si fa-l “sa zboare” in jurul camerei.

Fii sigur de faptul ca uneori o sa se “impotmoleasca” atunci cand se joaca cu o jucarie sau cand asculta o poveste in acelasi fel de fiecare data. Din acest motiv, se poate intampla ca, o jucarie pe care el parea sa o indrageasca atunci cand se juca cu mama, sa nu mai fie asa de interesanta atunci cand se joaca cu tine! Daca ti se pare ca acest lucru se intampla, observa cu atentie persoana cu care el pare sa se bucure de jucarie sau activitate, pentru a putea determina la ce anume reactioneaza. Poate ca este vorba de o voce copilaroasa sau de felul in care este pronuntat un anumit cuvant, sau de miscare, de gesturi, etc. In timp ce nu dorim in mod necesar sa incurajam aceasta nevoie aparenta de “monotonie”/”unicitate”, putem folosi informatia pentru a determina cum am putea sa facem aceeasi jucarie sa fie mai nostima pentru el (sa o transformam in intaritor), dar intr-o maniera diferita.

Tine minte ca poate deveni agitat atunci cand interactioneaza cu unele jucarii (in special jucariile care il stimuleaza). Daca pare sa devina foarte activ si pare sa nu se poata concentra la ceea ce faceti, ia o pauza si fa o alta activitate care sa implice stimuli diferiti. De exemplu, daca incepe sa sara in timp ce va jucati cu un titirez, il poti ruga sa se aseze, apoi sa luati o pauza si sa mergeti intr-un loc mic, limitat si sa cititi o carte; sau ati putea sa faceti un “sandwich cu copii” cu pernele. Trebuie sa fii atent sa nu incurajezi, neintentionat, comportamentele negative prin reactia fata de comportamentul lui. Foloseste informatia, dar ai rabdare si schimba activitatea doar atunci cand el afiseaza un comportament de dorit.

1 Comments

  1. Multumim frumos Alina sau Corina…..deja din titlu m-a captat articolul. Foarte folositor.

Leave Your Reply